bogdan suceava on Sat, 12 Feb 2005 17:02:55 +0100 (CET) |
[Date Prev] [Date Next] [Thread Prev] [Thread Next] [Date Index] [Thread Index]
[Nettime-ro] Liviu Antonesei: Scrisoare catre Ministrul de Externe |
Din 'Timpul', http://www.timpul.ro numarul din februarie 2005. (Textul de mai jos este postat pe nettime-ro cu permisiunea autorului.) B. Suceava ===================== LIVIU ANTONESEI: Scrisoare catre Ministrul de Externe Domnule Ministru de Externe Mihai Razvan Ungureanu, ?n memoria vremurilor ?n care ne mai si vedeam, vin cu aceste g?nduri privind starea diplomatiei rom?nesti si cu unele sugestii pentru un destin mai bun al acesteia. Am scris ?n ultimele luni si c?teva articole pe aceasta tema, pe care vi le-am trimis prin email, dar nu stiu daca vor fi ajuns la D-vostra. Poate ati fost foarte ocupat Ð si sigur ati fost! Ð, poate nu v-ati uitat ?nca pe mesaje, poate ca adresa pe care o aveam nu mai este valabila. Dar nu asta conteaza, ci faptul ca acum, sper, aceste r?nduri va vor ajunge ?n fata ochilor. Mentionez de la bun ?nceput ca nu urmaresc ocuparea vreunei functii ?n sistem, ca sa nu las loc la intrepretari. Vreau, pur si simplu, sa ajut la ameliorarea starii diplomatiei rom?nesti, pentru ca deja ea are alt rol si alte functii dec?t cele pentru care a fost croita, chiar si dupa 1989. De asemenea, vreau sa va asigur ca acest memoriu nu e doar rezultatul unei atente monitorizari a presei, rom?nesti si straine, si al lecturilor Òde specialitateÓ, de la manualele clasice la Codul Corpului Diplomatic, ci si al discutiilor informale pe care le-am purtat, ?n ultimii ani, cu functionari ai ministerului pe care ?l conduceti si cu diplomati aflati la post ?n diverse locuri din lume. De altfel, aceste discutii le-am initiat pe vremea c?nd erati secretar de stat la acelasi minister, dar n-am reusit sa ajung atunci la sinteza de acum. Din pacate, acele persoane poate n-au avut curajul sa se adreseze direct diversilor ministri pe care i-au avut, asa ca, benevol, s?nt si purtatorul de cuv?nt al diplomatilor dornici de reforma, dar prea timorati ca sa o si propuna. Poate ca, daca vor primi un semn binevoitor de la Dumneavoastra, ?si vor face curaj si se vor adresa direct celui care conduce, acum, diplomatia rom?neasca. ?n fond, ?n virtutea profesiei, ei stiu chiar mai multe lucruri dec?t mine ?n aceasta privinta. Cu aceasta fraza, ?nchei introducerea si intru ?n fondul problemei. Sub toate guvernarile, dezbaterile din presa despre diplomatie si MAE s-au rezumat la ?nlocuirile de personal sau la micile scandaluri legate de tratamentul ziaristilor ?n timpul vizitelor la nivel ?nalt. Aceste teme s?nt, fara ?ndoiala, importante, dar cred ca atentia ar trebui focalizata, cu prioritate, asupra altor chestiuni mai substantiale. Daca ar fi rezolvate acestea, nici celelalte n-ar mai iesi ?n spectacol ?n paginile ziarelor! Impresia mea este ca diplomatia se afla ?n fata unei rascruci, poate chiar a unei crize. Ea ?si vede estompate unele dintre functiile avute odinioara. Astazi, leaderii lumii se ?nt?lnesc si comunica direct, fara mijlocirea ambasadorilor, prin Internet ai acces la informatii, uneori, mai importante dec?t cele pe care le citesti ?n rapoartele diplomatilor, o mare parte din viata societatii nu se mai desfasoara la nivel guvernamental sau la centru si, deci, diplomatii trebuie sa-si largeasca c?mpul de actiune si ?n alte straturi ale societatii. Reprezentarea tarii la NATO si UE ridica probleme cu totul diferite de cele pe care le avea ceea ce a fost si ?nca este diplomatia. ?n acest cadru, deci, cred ca trebuie plasata critica constructiva a diplomatiei ca institutie, incluz?nd MAE si reprezentantele de orice fel din strainatate. Politica externa este altceva si nu o discut, cel putin nu ?n acest memoriu. Tot aici trebuie plasata si reforma, daca se doreste ca aceasta sa fie reala, substantiala, urmata de rezultate pozitive. Cei care au dorit sa faca reforma p?na acum, ?n acest domeniu foarte sensibil, fie nu au stiut de unde sa ?nceapa, fie nu au stiut p?na unde sa mearga. ?n cele din urma, s-au ocupat de ceea ce este mai usor si mai spectaculos: schimbarea personalului, ?ntinerirea ministerului, modernizarea organigramei, ?n general, chestiunile cosmetice. Relevanta institutiei, modul de lucru, eficienta ei, locul si rolul acesteia ?n cadrul administratiei au ramas practic aceleasi. ?n fond, diplomatia ca institutie ram?ne doar un instrument. Veti fi, cred, de acord cu mine ca, ?n foarte mare masura, calitatea unui lucru bine facut depinde de starea ?n care se afla unealta, instrumentul. Iata c?teva g?nduri privind directiile ?n care cred ca ar trebui ?ndreptata analiza instrumentului si, pe cale de consecinta, c?teva sugestii privind posibilitatile de ameliorare a acestuia: a) Miza economica a diplomatiei Se impune ca diplomatia sa devina mai relevanta ?n raport cu interesele tarii ?ntr-o anumita etapa, aceasta de tranzitie si de integrare. Rapiditatea acestor procese face interesele sa se afle ?n miscare, influentate de contexte miscatoare. ?n general, diplomatia este contextuala, acum trebuie sa fie, si foarte rapida. Printre prioritatile pe care le are ?n prezent, cred ca undeva aproape de v?rf trebuie sa stea preocuparea pentru dezvoltarea legaturilor economice si comerciale si atragerea de investitii straine. Recunosc ca aceasta afirmatie poate sa para bizara pentru cei care au despre diplomatie o imagine mai degraba idilica, daca nu aseptica. C?nd eram presedinte de Consiliu Judetean, nu trecea luna fara sa primesc vizita unor ambasadori ai tarilor occidentale dezvoltate, ori a sefilor unor firme si companii de diverse calibre, dornici sa intre ?n relatii cu noi. Climatul nu era grozav si s-au mai rarit. Ma g?ndesc ca, acum, climatul e mai bun si ar trebui sa li se dea semnalul cuvenit ?n aceasta privinta. Ma g?ndesc la firavele noastre firme, c?t de mult au nevoie de un sprijin pe pietele altor tari, c?t de mult au nevoie de infuzie de capital, c?t de multa nevoie au de expertiza calificata. Nu ma g?ndesc la mari schimbari la nivelul guvernului, ci pur si simplu la pregatirea personalului si la implicarea ?n aceste chestiuni a ambasadorilor pe care deja ?i avem ?n strainatate. b) Imagine Ð fonduri - oameni Ne lamentam ca imaginea noastra ?n afara este proasta. Daca m-ati ?ntreba de ce, nu as face trimitere ?n primul r?nd la infractionalitatea imigrantilor ilegali, ci v-as spune ca purtam chiar noi aceasta rusine pentru ca eforturile noastre de a propaga imaginea adevarata si, remarcati!, nu spun una buna sau frumoasa, ci adevarata, au lipsit aproape complet. N-am existat ca agent pe piata simbolica si, atunci, e normal sa fii cunoscut numai dupa lucrurile spuse de catre altii despre tine. Nu avem, deocamdata, o strategie pentru a corecta situatia si ceea ce ?ntreprindem nu are coerenta si nici substanta. Cheltuim ?nsa fonduri substantiale! Lipsesc din ambasade si din minister oamenii calificati pentru a se ocupa de acest domeniu. Ram?nem, din pacate, doar la nivelul improvizatiei. Tocmai aud ca ministerul doreste sa trimita la nu stiu care centru cultural din strainatate un b?lb?it, la propriu Ð probabil ca sa se mai b?lb?ie si ?ntr-o limba straina! O mai buna, o mai severa selectie a persoanelor care sa faca parte din corpul diplomatic se impune. Exista persoane absolut admirabile, cu o competenta recunoscuta ?n domeniul lor, care, fie tocmai din cauza competentelor lor strict limitate, fie a unor nefericite handicapuri personale si probleme de temperament, nu pot raspunde cum se cuvine cerintelor unui post diplomatic. Se impune sa ?ntelegem, tocmai ?n acest moment de rascruce pentru diplomatia noastra, ca ea nu trebuie sa devina o ÒrecompensaÓ pentru clientela politica, ?n detrimentul competentelor reale. c) Diplomatia culturala Trebuie, desigur, facut ceva concret ?n ceea ce priveste rasp?ndirea culturii ?n afara tarii. Si aici au existat mereu discursuri si declaratii de intentie frumoase, dar rezultatul concret este ?nca neglijabil. Din pacate, daca ne g?ndim la substanta si calitatea actului cultural rasp?ndit, deseori se ram?ne ?n zona demagogiei. Mai mult par sa fie facut institutiile culturale, de stat ori autonome, din proprie initiativa si fara nici un ajutor de la Externe. ?mi ?ncolteste ?n minte banuiala ca ne vom concentra ?n viitor mai mult asupra segmentului elitist al culturii rom?ne, ceea ce nu e condamnabil ?n sine, dar ?n plan extern, si mai ales ?n cel al imaginii tarii ?n afara, prin efortul de rasp?ndire a culturii ?n sens larg Ð de la folclor la muzica recenta; succesul trupei Ozone ar trebui sa ne dea de g?ndit! Ð trebuie sa atingem segmente variate ale opiniei publice. La r?ndul lor, actiunile din sfera culturii trebuie sa aiba repercursiuni pozitive si ?n planuri mai telurice, cum ar fi turismul, comertul, artizanatul etc. Ar fi timpul sa ne hotar?m ce bani vrem sa cheltuim, pe ce anume si, mai ales, care s?nt oamenii pregatiti pentru aceste responsabilitati. Fara seriozitate, ne facem singuri rau. Si, pentru ca s?nt la capitolul schimburilor culturale, revin asupra necesitatii deschiderii centrului cultural din Polonia. Mai ?nt?i, pentru ca reciprocitatea ne obliga sa-l fi deschis de mult. Apoi, pentru ca, ?n opinia mea, din diferite ratiuni, de la proximitate la dimensiuni, istorie comuna si bune relatii, cred ca trebuie sa stabilim relatii speciale cu Polonia. ?n perspectiva integrarii noastre ?n UE, cred ca ar fi necesar un fel de parteneriat strategic, care sa ne uneasca eforturile. Acolo nu e doar concordie, s?nt si interese! Dincolo de faptul ca, practic, ?ntre noi si polonezi, se afla Ucraina care, sper, ?n cele din urma, va deveni si ea parte a UE. De aceea, cred ca ar fi bine sa-i sugerati Presedintelui o grabnica vizita oficiala ?n Polonia ori o invitatie adresata omologului D-Sale. Revenind la Centrul Cultural, opinia mea este ca acesta trebuie deschis la Cracovia Ð unde ar putea ?ndeplini si functii consulare Ð din mai multe motive: este orasul cultural prin excelenta (acolo s?nt deschise deja sase centre culturale, Ungaria av?nd, de pilda, at?t Consulat General, c?t si Centru cultural!), exista o excelenta sectie de limba rom?na, unde activeaza, alaturi de alti specialisti recunoscuti ?n rom?nistica, fostul Consul General la Bucuresti, Dl. Kazimerz Jurczak, exista o Asociatie Polono - Rom?na, care organizeaza periodic actiuni dedicate Rom?niei, iar numarul vorbitorilor de limba rom?na depaseste c?teva zeci. De altfel, cred ca trebuie sa marim numarul centrelor noastre culturale, sa eliminam multipla lor subordonare si, mai ales, sa precizam cu deosebita claritate care s?nt tintele activitatii lor. Nu stiu daca v-ati uitat pe paginile web ale centrelor noastre culturale Ð chiar si la o sumara privire, veti constata ca ele s?nt mai mult dec?t deceptionante, oferind cel mai adesea doar reperele locatiei si nimic altceva. Activitatea lor (c?ta este!) nu ajunge defel la cunostinta publicului si, astfel, se diminueaza semnificativ ?ncrederea ?n eficienta unor asemenea institutii. De altfel, chiar site-ul Ministerului nu mi se pare de locul 1 ?n top! Si avem unii din cei mai buni expoerti ?n constructia de web din lume! d) Sa cobor?m de pe piedestal ?n viitor, raporturile dintre state vor fi foarte mult influentate de legaturile directe dintre cetatenii lor, de presa si opinia publica sau de societatea civila din fiecare tara. De aceea cred ca diplomatia trebuie sa ?ncurajeze, sa sprijine Ð si asta nu ca o activitate colaterala! Ð stabilirea de parteneriate, ?nfratiri, legaturi directe ?ntre autoritatile locale, ?ntre organizatii neguvernamentale din tara si cele din statele ?n care activeaza. Cele mai eficiente cai de schimbare, mai ales a mentalitatilor, s?nt interactiunea, contactul la baza, la nivelul cetateanului. O astfel de preocupare ar putea sa para unora un fel de diminuare a prestigiului diplomatiei. Cum un asemenea piedestal mi se pare discutabil, cum eficienta trebuie sa fie criteriul adecvat de evaluare, cred ca aceasta Òcobor?re de pe piedestalÓ nu e doar necesara, ci de-a dreptul obligatorie. e) Un feed back necesar Serviciul diplomatic presupune cheltuieli importante, chiar daca, la nivel de salarizare si de reprezentare, s?ntem ?nca printre ultimele tari civilizate. Chiar ?n aceasta situatie, s-ar putea ca multi dintre cei care activeaza ?n sistem, ?n exterior, sa nu-si merite salariile. Prestatia lor neconvingatoare, c?nd nu e de-a dreptul criticabila, lipsa lor de initiativa, rezultatele aproape nule ale activitatii lor nu ?i ?ndreptatesc sa primeasa foarte mult ?n comparatie cu cei care traiesc ?n tara. Vina, sa recunoastem, le apartine doar ?n parte. ?n cele din urma, raul vine din sistemul care sta la baza organizarii ministerului, ca institutie, si a mentalitatii ?nvechite ?n ce priveste conditia diplomatului si atributiile sale. Ma ?ntreb de ce, atunci c?nd un ambasador e trimis la post ?ntr-o tara anume, cel care-l trimite nu-i ?ncredinteaza spre ?nfaptuire doua, trei sau mai multe proiecte concrete, a caror realizare poate fi evaluata. Daca, dupa un timp anume, nu reuseste nici o dezvoltare pozitiva ?n legatura cu aceste proiecte, ar trebui sa suporte consecintele Ð inclusiv rechemarea sa de la post. ?n conditiile actuale, oamenii pleaca la post cu obiective generale: sa intram ?n UE, sa facem vizite la nivel ?nalt, sa ne ocupam de imagine, sa informam etc. Ar fi interesant daca s-ar face o ancheta printre ambasadori, ?ntreb?ndu-i care s?nt problemele concrete, importante, pe care le-au rezolvat si de care s?nt m?ndri. Sau daca s-ar ?ntreba ?n tara, dupa 2-3 luni de la efectuarea unei vizite rasunatoare, inclusiv la nivel ?nalt, care este stadiul ?ndeplinirii rezultatelor vizitei anuntate ?n mini-conferintele de presa de la sosirea la Otopeni. Concluziile ar fi cu adevarat interesante. f) Diplomati si functionari diplomatici ?n interiorul MAE, exista marea problema a salarizarii diplomatilor, dar nimeni nu se ?ntreaba de ce nu introducem notiunea de Òfunctionar diplomaticÓ, care ar urma sa se ocupe de lucrurile administrative, functionaresti. Diplomatii vor fi mai putini la numar, dar ar avea timp sa se ocupe de problemele de substanta, de analiza politica, de demersurile diplomatice etc. Lor ar trebui sa le fie marit salariul ?n mod serios. Aparatul administrativ si financiar trebuie reg?ndit si modernizat. Chiar ?n cadrul bugetului actual, cred ca situatia angajatilor, diplomati sau nu, ar putea fi ?mbunatatita daca s-ar renunta la rutina, nepasare, sau la falsa ÒomenieÓ. ?n discutiile avute cu oamenii din aparat, am constatat cu tristete ca lipsa de initiativa, preocuparea de a nu deranja seful, frica de a avea opinii personale, ?n general panica de a-ti exercita drepturile si libertatile pe care le are orice om s?nt mai mari dec?t erau p?na ?n 1989. Fiecare evita sa-si asume raspunderea, totul este ?mpins catre seful cel mare si, de aici, ?nt?rzieri, lucruri facute ?n graba, de m?ntuiala, bani cheltuiti ?n zadar. Cred ca nu vor fi schimbari de substanta at?t timp c?t nu se va rationaliza sistemul de lucru, felul ?n care s?nt distribuite competentele si raspunderile, c?t nu se va institui o schema flexibila de folosire a personalului ?n functie de prioritati, c?t nu vor deveni logice circulatia h?rtiilor, elaborarea avizelor, aprobarilor si a altor formalitati. Daca sistemul este prost, nimeni nu va putea ?mbunatati randamentul institutiei, iar pentru a nu ram?ne la nivelul paleativelor trebuie umblat si la schimbarea unor reglementari, chiar daca s?nt prevazute ?n legi sau hotar?ri de guvern. Legile pot fi si schimbate, (si) din acest motiv avem Parlament. g) Chestiunea referentilor Sistemul trebuie sa fie eficient, iar ?n procesul functionarii sale trebuie sa-si produca si oamenii necesari. Se spune ca un diplomat ajunge la maturitatea ?n meserie ?n 10-15 ani. S?nt si exceptii, fireste, de la aceasta regula, dar s?nt si multi imberbi aflati ?n posturi de ambasador, care niciodata nu vor ajunge la ?naltimea acestei pozitii. Pe vremuri, exista o regula ca referentul, diplomatul care se ocupa de una sau mai multe tari sau probleme, stia absolut totul ?n legatura cu acestea. De cele mai multe ori, stia si limba, pe care o ?nvatase ?n tara respectiva. El trebuia sa cunoasca de la problemele administrative ale oficiilor ?n competenta p?na la documentele ?ntocmite pentru conducerea statului. Nu era un arhivar, un soarece de birou. Adesea, ministrul ?l chema pentru a-i furniza anumite date sau pentru a-l consulta ?ntr-o privinta sau alta. Acestui referent i se dezvolta de la ?nceput simtul raspunderii si al importantei sale ?n sistem. Astazi, referentul nici nu exista pentru cei din conducere. El raspunde la telefoane, ia avize, scrie memorandum-uri de cel mult cinci paragrafe, se uita prin h?rtii, pentru ca n-are timp sa le citeasca si nu vrea sa supere pe nimeni, pentru ca spera sa plece c?t mai repede la post. Oriunde, numai sa plece. ?ntr-un an, pe la aceeasi referentura, se perinda 2-3 oameni. Asa se face ca ministerul practic nu mai are istorie. Si, ? propos, cine e de vina ca Presedintele n-a stiut ca nu tot ceea ce a discutat ã?ntre patru ochiiÓ cu Tony Blair era si pentru urechile presei? Datoria diplomatiei este protejarea Presedintelui, nu punerea acestuia ?n situatii neconvenabile! h) O revolutie la nivelul personalului Pentru a ram?ne tot ?n domeniul personalului, cred ca aici ar trebui ?nfaptuita o adevarata revolutie. Deocamdata, ne marginim sa ?mprumutam reglementari de la altii, fara sa ne preocupam si de adecvarea acestora. Mi-ar placea sa asist la o dezbatere organizata de minister ori de cineva din societatea civila, ?n legatura cu felul ?n care va trebui sa arate diplomatul rom?n ?n UE, ?n NATO si, ?n general, ?n relatiile cu statele civilizate. Prin ce s-ar putea el impune si cum ar putea capata respect ?n mediile diplomatice ?n care va actiona ?n viitor. Pentru mai multi ani, vom ram?ne o tara relativ saraca, lumea ne va descoperi greu. Va trece mult timp p?na ne vom gasi un ãbrandÓ convenabil. P?na atunci, cred ca ne putem distinge printr-o pregatire solida a corpului diplomatic, nu numai profesionala, dar si de cultura generala. Inclusiv culinara Ð de prea multe ori, la mese prin ambasade ori cu diplomati, mi s-a ?nt?mplat sa vad ca unii au probleme cu folosirea cutitului pentru peste ori cu asocierea vinurilor la bucate! Oric?t de neimportante par, s?nt lucruri care califica. Marturisesc ca azi, printre diplomatii nostri, am ?nt?lnit tineri scoliti, chiar la burse ?n mari universitati, care habar n-au de dictatul de la Viena, Molotov e cel care facea cocktail-uri, iar Ribbentrop a fost un filosof! Tocmai de aceea cred ca, fiind toba de carte, daca ar fi loviti bine de aripa culturii, diplomatii acestia s-ar putea impune si, ?n mod sigur, ar fi respectati si cautati. Tineretea nu este o valoare ?n sine, ci un dat, este important ce faci cu ea. Nici maturitatea, chiar ãbatr?neteaÓ, nu este un viciu. Oricum, diplomatia nu trebuie sa fie nici loc de satisfacere a clientelei politice, nici de nepotism, nici ãcimitir al elefantilorÓ, pentru politrucii deveniti neconvenabili ?n tara, precum C. Simirad, G. Voican-Voiculescu, Joita Tanase etc. Acea dezbatere la care ma g?ndesc ar putea provoca coagularea vointelor pentru un sistem de pregatire a diplomatului rom?n, un sistem serios, de ?nalt nivel academic. Aici chiar am putea avea cu adevarat un rol de leader regional. De pilda, ?n Polonia, mentalul colectiv ?i defineste pe rom?ni, nu drept infractori, ci ca buni diplomati si ãtalmaciÓ. i) Statutul ambasadorului ?n sf?rsit, pentru a ?ncheia aceasta ?nsiruire de g?nduri, as vrea sa mai spun ca ambasadorul trebuie respectat. Daca ati observat, c?nd a venit Presedintele Bush ?n Rom?nia, ?n dreapta lui a fost ?n permanenta ambasadorul Guest, nu secretarul de stat sau nu stiu ce consilier al presedintelui. Probabil ca Bush a vrut sa spuna ca trebuie sa avem toata ?ncrederea ?n trimisul sau, pentru simplul motiv ca el, presedintele american, are toata ?ncrederea ?n acesta. La noi, e altfel. ?n cadrul unei ambasade, atasatul militar e o institutie ?n sine care tine de seful lui din tara. Consilierul economic este preocupat sa-si multumeasca alti sefi ai lui, tot din tara. Atasatul cu internele are problemele care tin direct de politie. Consulul e si el subordonat, prin specificul muncii, directiei consulare. Ambasadorul, ca sa parafrazez pe cineva cunoscut, urmeaza sa fie responsabil cu ãapa de ploaieÓ. Este o contradictie ?ntre situatia actuala si calitatea ambasadorului, care este, totusi, trimis ãextraordinarÓ si ãplenipotentiarÓ. Ram?n, de asemenea, de clarificat, ?n sensul legislatiei si procedurilor europene, raporturile dintre personalul diplomatic propriu-zis si cel doar cu ãacoperire diplomaticaÓ. Nu intru ?n detalii, pentru ca am putine informatii Ð aproape nimeni nu vorbeste despre asta! Insist ?nsa asupra tuturor acestor chestiuni, pentru ca o raspundere accentuata a ambasadorului, asa cum exista ?n tarile civilizate, ar reduce simtitor apetitul pentru plecarea la post pe criterii dubioase. Cine ar fi nebun sa se ?nhame la o munca care i-ar da enorme batai de cap, indiferent daca e la Paris, la Varsovia, ?n Cuba, Vietnam sau la Moscova? Cred ca risc sa depasesc limita bunului simt, abuz?nd de timpul Dumneavoastra. Daca, dupa citirea acestor g?nduri, credeti ca un aspect sau altul ar trebui ad?ncit, dati-mi un semn. Ram?n la dispozitia Dumneavoastra. 10 Februarie 2005, ?n Iasi Cu multumiri pentru atentie, stima si prietenie, Liviu ANTONESEI __________________________________ Do you Yahoo!? Yahoo! Mail - now with 250MB free storage. Learn more. http://info.mail.yahoo.com/mail_250 _______________________________________________ Nettime-ro mailing list Nettime-ro@nettime.org http://amsterdam.nettime.org/cgi-bin/mailman/listinfo/nettime-ro --> arhiva: http://amsterdam.nettime.org/