[Nettime-ro] Intoarcerea de la Londra si abdicarea: Regele Mihai I si colectia regala

[vladimir bulat <vbulat@k.ro>]

SURSA:   
 
http://www.jurnalul.ro/articol_40670/intoarcerea_de_la_londra_si_abdicarea.html


  
Intoarcerea de la Londra si abdicarea
de Mihai Pelin


Ultima data, fostul monarh a negat ca ar fi scos tablouri din tara in
primavara spre vara acestui an, mai intai intr-un interviu acordat unui
cotidian central si apoi intr-o emisiune de televiziune. Emisiunea a fost
dintre cele mai distractive vazute de noi de la Revolutie incoace. Doi
avocati, unul roman si altul britanic, pledau cu toata convingerea ca
tablourile din patrimoniul statului erau ale lui Mihai, acesta fiind in
drept sa le scoata din tara. In timp ce Mihai, intr-un insert inregistrat
intr-un cadru particular, ne asigura ca nu le-a scos el din tara. Atunci,
ce rost mai aveau demonstratiile fastidioase ale avocatilor in discutie?
Iar moderatorul nu realiza ca emisiunea lui sucomba in ridicol. 

Faptul ca fostul rege escamoteaza indarjit adevarul nu ne mai mira demult.
Este dreptul lui sa-si maculeze de pe acum imaginea pe care o va avea in
posteritate, cand parti-priurile de astazi vor fi trecute in uitare. Din
cand in cand ne mai mira doar faptul ca se gaseste si cine sa-l creada,
toti cei care ii canta in struna, paradoxal, recrutandu-se exclusiv din
randurile intelectualilor nostri subtiri. De altfel, tot ce spune Mihai
despre imprejurarile abdicarii este alaturi de adevar. S-a afirmat ca ar fi
fost nevoit sa abdice, deoarece comunistii, in caz contrar, erau pregatiti
sa ucida 1.000 dintre studentii bucuresteni. Cifra rotunda, nici 999, nici
1001. Dar cine poate sa creada o asemenea aiureala?! La data aceea,
comunistii aveau toata tara in mana, armata era sub comanda lor, de
Siguranta nu mai vorbim, nu mai exista nici o forta politica capabila sa li
se opuna si, intr-o asemenea situatie, cine putea sa-i impiedece sa-l ia pe
rege pe sus si sa-l arunce dincolo de frontiera? S-a mai insinuat ca,
atunci cand s-a anuntat abdicarea, toata tara ar fi fost cuprinsa de vaiet
si zbucium. Nimic mai fals. Am cercetat sute de note informative emise de
inspectoratele Sigurantei din toate zonele tarii si toate atesta ca Romania
profunda nu s-a prea sinchisit de eveniment. 

MARTURII INCONTESTABILE. Memoriile lui Jacques Vergotti confirma nu doar o
data ca un lot important din tablourile Coroanei Romaniei au fost scoase de
fostul rege din tara in noiembrie 1947. "In 1947 ? scria acest ofiter,
loial lui Mihai pana la moarte, intr-un alt capitol al cartii sale ?,
Bodnaras, devenind ministru de razboi, l-a numit pe generalul (colonel la
vremea aceea ? n.n.) Emilian Ionescu sa-l inlocuiasca pe generalul Petre
Lazar ca aghiotant, insotindu-l pe Regele Mihai in calatoria de la Londra.
Astfel avem chiar din partea unui colaborator al comunistilor din guvernul
Ceausescu dovada ca tablourile de El Greco in cauza fusesera scoase de mine
in noiembrie 1947, nu dupa asa-zisa abdicare. Intr-adevar, declaratia
aghiotantului corespundea sau confirma notele mele zilnice, intarite si de
copia recipisei de la banca din Elvetia." Declaratia evocata de Jacques
Vergotti aparuse in Magazin istoric nr. 69 din decembrie 1972, sub titlul
"Din insemnarile unui aghiotant regal", si aceasta marturie este la
indemana oricui, inclusiv a guvernantilor nostri de astazi. "In noiembrie ?
scria Emilian Ionescu ?, am fost instiintat ca guvernul a acceptat ca
dintre aghiotantii regali eu sa fiu cel ce il va insoti pe suveran in
timpul calatoriei; mai faceau deplasarea Negel ? maresalul Palatului,
Vergotti ? prefectul Palatului, Eugen Bianu ? seful Sigurantei Palatului si
Nelly Catargi ? doamna de onoare. Mihai, Elena si Vergotti au plecat cu
avionul in ziua de 12 noiembrie, restul suitei cu trenul, ceva mai devreme.
Eu am plecat pe 11 noiembrie, impreuna cu Eugen Bianu. Acesta din urma
primise si o misiune suplimentara: fiindca tot facea omul un drum ? se
gandise Elena ? n-ar fi fost rau sa-i lase surorii sale Irina, care locuia
la Geneva, cate ceva. Nu era mare lucru, un vagon incarcat cu fel de fel de
cufere si geamantane, tablouri, covoare si... doua automobile noi. Si, in
drum, Bianu s-a oprit si la Geneva." Apoi, in 1983, generalul va reitera
afirmatiile sale, de data aceasta intr-un volum memorialistic, intitulat
Contemporan cu veacul douazeci: "Prima transa a convoiului nostru au
constituit-o doua vagoane speciale, atasate acceleratului de Berna in ziua
de 13 octombrie (?). Insotitori ? Eugen Bianu si eu. Oare ce-o fi inauntru?
? mi-am intrebat camaradul, urmarind reactia curioasa a functionarilor
vamali din Curtici, care le cantareau doar din priviri, parca pentru a
indeplini o formalitate. Oare ce-o fi inauntru? De data aceasta intrebasem
cu voce tare, asa ca Bianu mi-a marturisit: doua masini recent
achizitionate de rege, covoare, lucrari de arta, cateva cufere si valize
secrete... Vagoanele vor ramane la Lausanne, unde ducesa Irina d?Aosta stie
bine ce sa faca cu ele..." Aproximatiile de datare, 11 noiembrie ? 13
octombrie, se datoreaza fie unei memorii nesigure, fie unor greseli de
redactare sau de tipar. 

PROBELE MATERIALE. Exista mai multe dovezi materiale din care rezulta ca
fostul monarh nu spune adevarul atunci cand contesta manipulatiile din
noiembrie 1947. Un alt avocat decat cei care-l jupoaie astazi de bani mai
cunoaste cel putin doua recipise de la Union des Banques Suisses care
atesta ca initial au fost depuse acolo 29 de tablouri, apoi inca 9, restul
de patru ramanand probabil, temporar, in custodia Irinei d?Aosta. Sunt
detalii pretabile la a fi tratate in cartea pe care o pregatim, spatiul
tipografic al unui ziar fiind fatalmente restrans. Astfel incat ne rezumam
la a reproduce in facsimil o recipisa reactualizata din 31 ianuarie 1949,
in care sunt nominalizate opt tablouri: Concert de ingeri de Domenico
Zampieri, Portretul lui Diego Covarrubias, identificat mai tarziu ca Don
Bosio de El Greco, Flagelarea lui Hristos de Anthonis van Dyck, Sfantul
Sebastian de El Greco, Portretul lui Glück de Jean-Baptiste Greuze, Don
Carlos pe cal de El Greco, Rastignirea de Polidoro Caldara de Caravaggio si
Madona si Pruncul de Francesco Raibolini. Titlurile din recipisa fiind
consemnate aproximativ, dupa inspiratia unui bancher, le-am reconstituit pe
temeiul descrierilor lui L...o Bachelin si Alexandru Busuioceanu. 

Este mai mult decat sigur ca, la data aceea, restul tablourilor fusesera
transportate la resedinta reginei-mama Elena de la Florenta. La biblioteca
Sormani de la Milano, in colectiile revistelor mondene din Italia anilor
?50 si ?60 am intalnit mai multe fotografii cu interioarele Vilei Sparta,
ai carei pereti erau ornati in mod clar cu tablouri dintre cele sustrase
din colectia Coroanei Romaniei. Cand vom dispune de un spatiu mai larg de
miscare, le vom reproduce, intrind si ele in categoria probelor materiale.
Si acum ne mai ramane sa lamurim de ce a mai revenit fostul rege Mihai in
tara, de vreme ce isi asigurase in Italia si in Elvetia o avere de aproape
500 milioane de dolari. 

REVENIREA IN FRIG. La plecarea din tara, Mihai fusese insotit la aeroportul
Baneasa de tot guvernul in par. La intoarcere nu l-a mai intampinat nimeni,
fiind sigur faptul ca nu era asteptat. Si putinele oficialitati cu care a
intrat in contact au afisat o atitudine de o raceala ostentativa, de rau
augur. Ceva mai tarziu, cand fostul monarh va intreprinde o vizita peste
Ocean, "presedintele Truman ? consemna loialul Jacques Vergotti ? a pus
intrebari referitoare la abdicare si cand Regele a spus ca Groza ar fi
dorit, probabil, ca el sa nu se mai fi inapoiat de la Londra, presedintele
Truman si-a exprimat din nou admiratia pentru curajul si simtul datoriei
manifestate de Regele Mihai." Numai ca dorintele unui guvern autoritar cum
era acela al comunistilor nu au fost niciodata dorinte probabile, fiind
cert ca existase o intelegere intre parti cu privire la o despartire
definitiva. Numai ca Mihai a incalcat intelegerea si s-a intors, nicidecum
din simt al datoriei si din curaj, ci asa cum se intoarce soferul la
benzinarie, ca sa mai faca un plin. 

Intr-adevar, de data aceasta, dupa ce a semnat abdicarea, Mihai a plecat
din tara cu mainile in buzunare, ceea ce ii permite sa scoata ochii
profanilor cum ca ar fi parasit Romania mai sarac si mai cinstit decat Ion
Iliescu. Noi vorbim totdeauna despre noiembrie 1947 si el ne intoarce mereu
la ianuarie 1948, cand comunistii n-au mai ingaduit nici o iama intr-o
avere a statului. Si totul s-a consumat deosebit de expeditiv. La 2
ianuarie 1948, "inspectorul Levente ? mai nota Vergotti in memoriile sale ?
mi-a dat ordin sa ma prezint la Sinaia delegatului sau, care avea nom de
guerre Scutasu; acesta primea inventarele castelelor regale si supraveghea
servitorii ce ajutau pe Majestatile Lor sa-si faca bagajele... Soare era
numele castelanului care, impreuna cu arhitectul Ernest, traia in cladirea
din livada raului Peles, inca de pe timpul Regelui Carol I de Hohenzollern.
El m-a trezit a doua zi pentru a-i arata lui Scutasu unde erau trei
tablouri de El Greco. Ne-am dus deci toti trei in holul central al
castelului, unde atarnau cele trei tablouri mari. Scutasu a trebuit sa
raporteze aceasta lui Levente, la Bucuresti... Inspectorul Levente, fiind
multumit de exactitatea inventarelor, care au fost publicate in Monitorul
Oficial din 19 iunie 1948, mi-a telefonat sa-mi spuna sa ma duc la Castelul
Foisor pentru a asigura plecarea Regelui Mihai si a Reginei-mame la gara,
in momentul sosirii trenului special la Sinaia." Cele trei tablouri fiind
singurele care ne-au mai ramas din glorioasa colectie de picturi de el El
Greco, cea mai importanta din afara hotarelor Spaniei, cu care statul roman
se prezentase in 1937 la expozitia de la Paris. Nu au fost scoase din tara
in noiembrie 1947, deoarece erau prea voluminoase si batatoare la ochi pe
drumul de la Peles la gara. 

  
DOCUMENT. Faimoasa recipisa de la Union des Banques Suisses. Oelgemälde
inseamna pictura in ulei.  

URMA SCAPA TURMA. Cu suita fostului suveran, despre care se intelege ca a
parasit ceva mai tarziu Romania, escortele s-au purtat si mai drastic.
Dintr-un raport ulterior al gospodariei de partid deducem ca bijuteriile
principesei Elisabeta au fost retinute chiar din trenul care in ziua de 12
ianuarie 1948 a plecat din tara. "Odata cu bijuteriile fostei principese ?
mai preciza documentul ? au fost retinute si bijuteriile care se aflau
asupra persoanelor care plecau impreuna cu aceasta in strainatate." Intre
timp se reglase si chestiunea bunurilor regale ramase in Romania,
operandu-se distinctiile necesare intre ce era avere particulara si ce era
avere a statului. Cum si prin cine, rezulta dintr-un memoriu inaintat
conducerii Securitatii in anii ?60 de dr. Ioan Bibi Popescu. "Sunt, de la 3
ianuarie 1949 ? scria fostul administrator al domeniilor regale de
vanatoare ?, mandatarul lui Mihai de Hohenzollern, fostul rege al Romaniei.
Acest mandat l-am acceptat din trei motive: 

1. Fiind rugat de mandantul meu si, dandu-mi-se asigurari din partea lui
ca, desi paraseste tara, va respecta intru totul aranjamentul si
obligatiunile intervenite intre domnia sa si tovarasii Gheorghe
Gheorghiu-Dej si dr. Petru Groza, cu ocazia tratativelor duse si pe baza
carora s-a produs abdicarea lui din postul de rege. 

2. Am fost solicitat si rugat cu insistenta de regretatul dr. Petru Groza,
atunci prim-ministru, atat in numele lui, cat si al guvernului, sa accept
acest mandat. 

3. In ziua de 2 ianuarie 1948, la intrevederea avuta cu regretatul Gheorghe
Gheorghiu-Dej, atunci ministru al Industriei si Comertului, precum si
persoana autorizata a Partidului Muncitoresc Roman, care a desavarsit
abdicarea, la cererea tovarasului dr. Petru Groza, m-a asigurat in numele
lui si al partidului, facand pomenire la cuvantul de onoare de comunist,
care-l leaga in aceasta chestiune, ca din cauza mandatului n-o sa am nici o
dificultate din partea autoritatilor, ci numai concursul lor si, in
special, m-a asigurat ca drepturile mele personale n-or sa sufere nimic,
fiind deplin asigurate, si ca situatia mea de mandatar nu va avea nici o
repercusiune daunatoare in ce priveste persoana si drepturile mele
personale 

Aceste trei motive, dar in special cel de-al treilea, al asigurarilor
tovarasului Gheorghe Gheorghiu-Dej, m-au determinat sa accept, in ziua de 3
ianuarie 1948, mandatul a carui copie o anexez. Ce s-a intamplat dupa 3
ianuarie 1948 sunt lucruri bine cunoscute de cei in drept, asa ca nu revin
cu amanunte. Pe langa tot concursul dat de tovarasul Mihai Levente, atunci
director al serviciului economic, dat in baza dispozitiunilor primite de la
tovarasul Gheorghe Gheorghiu-Dej, la audienta mea din 2 ianuarie 1948 fiind
si el de fata, pana la 27 mai 1948, cand apare Decretul 38, mi-am exercitat
numai partial, dar cu intreaga raspundere mandatul, cu restrictiunile puse
si sub controlul administrativ de supraveghere, instalat la fiecare
administratie de bunuri regale, de serviciul economic.." 

Faptul ca liderii comunistilor nu aveau cuvant de onoare este de-acum un
adevar stabilit. Insa, se pare ca nici fostul rege nu prea avea. De ce nu
doreste Mihai sa ne spuna nici astazi care au fost "aranjamentul si
obligatiunile intervenite intre domnia sa si tovarasii Gheorghe
Gheorghiu-Dej si dr. Petru Groza, cu ocazia tratativelor duse si pe baza
carora s-a produs abdicarea lui din postul de rege?". 

RUPTURA. Dupa stiinta noastra, deprinsa din documente, nu din vazduh, la
plecarea din tara fostul monarh se angajase sa taca, sa se multumeasca si
cu ce carase peste hotare in noiembrie 1947, plus cu un mic supliment ce i
se acordase in ianuarie 1948, si sa-si vada de treburi. Ceea ce nu s-a
intamplat. Pana la 27 mai 1948, cand, prin Decretul nr. 38, au fost
nationalizate toate bunurile regale, fara nici o distinctie, au survenit
mai multe evenimente care au inasprit atitudinea comunistilor. La 4 martie
1948, la o conferinta de presa tinuta la Londra, fostul rege Mihai a emis
urmatorul comunicat: "In acest moment nu mai este necesar sa insistam
asupra imprejurarilor si cauzelor anumitor evenimente politice. Motivele si
profundele schimbari politice impuse statelor mici ale Europei de Est sunt
deja prea bine cunoscute. Cat priveste Romania, vreau sa ma folosesc de
prima posibilitate ce se ofera, pentru a confirma personal faptele asa cum
s-au petrecut. In dimineata zilei de 30 decembrie 1947, dl Petru Groza si
Gheorghiu-Dej, membri ai Cabinetului Roman, mi-au prezentat textul actului
de abdicare, indemnandu-ma sa-l semnez imediat. Amandoi s-au prezentat la
Palatul Regal dupa ce acesta a fost incercuit de detasamente armate,
informandu-ma ca ma vor socoti raspunzator de varsarea de sange ce va urma
ca o consecinta a instructiunilor ce le emisesera deja in caz ca nu voi
semna in cadrul limitei de timp impusa. Acest act mi-a fost impus cu forta
de un Guvern instalat si mentinut la putere de o tara straina, un Guvern
total nereprezentativ pentru vointa poporului roman. Acest Guvern a violat
angajamentele internationale care il obligau sa respecte libertatile
politice ale poporului roman, a falsificat alegerile ce i-a anihilat pe
liderii politici democrati care se bucurau de increderea tarii. Inlaturarea
monarhiei constituie un nou act de violenta in politica de subjugare a
Romaniei. In aceste conditii, nu ma consider obligat in nici un fel de
acest act care mi-a fost impus. Cu neclintita credinta in viitorul nostru,
animat de acelasi devotament si dorinta de a munci, voi continua sa servesc
poporul roman, de care destinul meu este legat inexorabil." Fireste,
aproape totul era corect in aceasta expunere. Cu unele mici exceptii. La
adevarul ca nu se planificase nici o varsare de sange daca fostul monarh nu
semna abdicarea ne-am referit. Dar mai persista in constiinta noastra o
intrebare: de ce fostul monarh nu invalidase alegerile frauduloase din 19
noiembrie 1946, in ciuda apelurilor lui Iuliu Maniu si Dinu Bratianu, a
caror soarta o deplangea ipocrit la Londra? Desigur, spera s-o mai duca
taras-grapis, intr-o convietuire ambigua cu comunistii, pana cand n-a mai
fost loc de intors. 

La 16 martie 1948, la masa ce i-a fost oferita de Overseas Press Club la
New York, ex-regele Mihai a reiterat afirmatia ca abdicarea sa era "nula si
neavenita". : 



 



---------------------------------
Targul Online de Joburi . Participa si tu!
http://www.myjob.ro/index.php?m=jobfair




_______________________________________________
Nettime-ro mailing list
Nettime-ro@nettime.org
http://www.nettime.org/cgi-bin/mailman/listinfo/nettime-ro
-->
arhiva: http://amsterdam.nettime.org/